Dioxide
Written by Cristiana AnghelÎntunericul sparge
mersul oglinzilor
direct spre tine.
Nimic nu scapă
neatins
în calea
vântului ce aduce sunet.
Îți pui în pericol integritatea
rămânând aici.
Nu e la îndemâna oricui
să strângă
cioburile ochilor săi,
oase erodate din genunchi și
unghii descărnate.
Nu știu ce scriu acum.
E doar rezultatul sunetului meu afectiv.
Un tremur ușor mă irigă cu vin-
Vene furnicate de curenți sensibili
și margini de univers se îndoaie în 7 spre a-mi arăta calea
Unde se află singurătatea perfectă
Este posibil ca numai prin singurătate să putem atinge desăvârșirea?
Merită să încercăm
Mișcarea Nașterii Întoarse?
Să însemne asta comuniunea cu toți ceilalți noi
și pierderea tuturor celorlalți tu?
Cine câștigă, știe.
Colosul nu ne suportă.
Se mișcă odată cu noi și
împotriva noastră.
Ce dans mai sinistru..
Nu înseamnă nimic decât ceea ce simți.
Tot ce auzi se imprimă,
însă Totul se reduce.
Totul se expiră cu șuier afară.
Marcă a eternității și mai ales,
a rătăcirii.
Mirarea nu se cumpără.
Praful se depune
pe instinctele tale
și mecanismele scurse
în dulce fiertură de rugină
se depun
ca o pată de sunet pe emisferă.
Extinde sunetul până la mână.
Ilustrație:
Olivia @ Ann Marshall
