Paul Neagu
Imaginez aceste sculpturi ca martori sau gardieni lipsiți de pasiune – le recunosc, de asemenea, funcția catalitică, rolul de legatură între realitate și experiența artei, între nevoile individuale și constiința estetică. Sculptura este, așadar, o constiință autonomă, a noastră, a tuturor lucrurilor care ne înconjoară.
Să priveşti o sculptură nu înseamnă doar să priveşti, ci să vezi. Nu înseamnă doar "a o interioriza" ci şi a te întreba, nu înseamnă doar "a o simţi" ci şi a o atinge dinăuntru şi toate lucrurile acestea înăuntrul unei absorbţii sintetice totale.
Arta este în primul rând intuiţia credinţei (sculptura, fiind una dintre produsele ei). Numai după riscul unei dedicări totale putem vorbi despre artă ca instrument analitic sau activitate manipulativă. In mod cert, existența omului pe Pământ are un scop bine determinat, respectiv obligația de a evolua spre o conștiință superioară. El își reclădește continuu un vehicul/corp mai adecvat și o întelegere mai bună a caracteristicilor complexe ale transformării energiei.
Paul Neagu (1938-2004)
