Interviu cu grafician Janina Oae
Written by Flavia AncuțaDe vorbă cu Janina Oae, grafician şi scriitor. Nascută la Focşani în anul 1986, absolventă a Facultătii de Arte Plastice-2008, Specializarea Grafică, Universitatea Națională de Arte- București.
Spune că s-a născut într-un strop de rouă…
Revista Recreativ: Aş vrea sa ne întoarcem în timp să ne povesteşti cum ai descoperit lumea culorilor?
Janina: De mică purtam mereu cu mine blocul de desen şi coloram peste tot...pe bancă la școală, în ore. Atunci când m-a creat, Dumnezeu a pus culori care să zvâcnească în mine...
Ai fost încurajată să urmezi drumul acesta?
Da, oarecum. Părinții mei nu considerau că este ceva prea serios. Toţi copiii desenează. Când am crescut, tot mai mult am vrut să merg pe
drumul acesta şi în principiu m-au lăsat să fac cam ce vreau, să aleg ce vreau. Apoi am mers la Liceul de Arte în clasa a 9-a, dar nu am intrat în primul an. Am făcut un an la muzică, să rămân tot în liceu, să-mi fie apoi mai uşor să mă transfer la desen. În anul următor am intrat la desen, însă a trebuit să refac anul. A fost mai bine aşa, pentru că am avut cel mai preţios profesor.
Ai avut un mentor care ţi-a trasat direcţia pe care s-o urmezi?
Profesorul acesta, Laurenţiu Păun. În cei 4 ani de liceu m-a format şi m-a încurajat. E mare lucru să fii încurajat. El a găsit ceva de preţ în mine şi a ştiut exact cum să mă încurajeze.
Erai printre cei mai buni?
Ajunsesem să fiu printre cei mai buni. Eram câţiva preocupaţi mai mult decât ceilalţi şi eram printre ei.
În ce fel te-a ajutat liceul pentru facultate?
M-a ajutat foarte mult! Cred că orice studiu în domeniul pe care vrei să-l urmezi, dacă îl iei în serios, te ajută. 
De ce desenezi?
Pentru că nu pot să nu desenez ... desenez, pictez tot timpul ... pe stradă, în zâmbetele oamenilor, în tot ce văd ... este ceva în mine ...
Hai să revenim la perioada de studenţie. Câteva impresii...
Mi-a plăcut că am schimbat oraşul şi la Bucureşti se întâmplau mai multe lucruri interesante, tot felul de evenimente, spectacole de teatru, expoziţii. Apoi colegii de la facultate mi-au părut foarte muncitori şi asta asta m-a ajutat, m-a motivat.
E ceva obişnuit pentru un grafician să ilustreze cărţi. Cum ţi-a venit însă ideea să şi scrii?
Asta chiar este un lucru ciudat cu scrisul. Prin liceu am avut mereu un caiet în care scriam idei, gânduri, eseuri... Dar, niciodată nu m-am gândit că voi scrie pentru ca alții să citească. Îmi amintesc însă, că îmi plăcea să scriu compuneri şi profesoara de română din şcoala generală mă punea foarte des, să le citesc .. Am început apoi să scriu meditații, pornind de
la Biblie, legate de viaţa de zi cu zi, de problemele în care oamenii se împotmolesc şi la care caută răspunsuri.
Ai o anumită categorie de cititori cărora de adresezi?
Şi copiilor şi oamenilor mari .. oamenilor care au uitat de limbajul copilăriei, oamenilor care au uitat simplitatea inocenței.
De ce crezi ca e important să ne amintim de copilărie?
Este important nu numai să ne amintim de ea, ci să păstrăm în noi, măcar un strop din simplitatea cu care gândesc şi privesc copii. Copiii au aripi cu care zboară şi călătoresc şi nu se îngrijorează aşa de mult, aşa cum se îngrijorează oamenii mari …
Faptul că scrii aceste lucruri te ajută să nu te îngrijorezi?
Faptul că scriu, că desenez, mă ajută să am sens.
Povesteşte-ne puţin despre cea mai recentă carte, Zborul.
Într-o zi eram în tren, veneam de la Focşani şi mergeam înspre Bucureşti.
Şi ...minunat lucru- afară ningea cu soare! Apoi, pe la Ploieşti mă uitam eu fascinată cum ninge cu soare şi cum se văd linii trasate peste soare în viteză. Mă uitam eu aşa şi am vazut un pescăruş cu o panglică lungă ce-i atârna de picior. De la imaginea asta s-a legat o poveste întreagă despre zbor, pentru că văzusem atârnată de panglica o fetiţă, zburând cu ea. Fetiţa era în mintea mea, dar panglica o puteau vedea şi alţii. Tot drumul am desenat şi am scris cuvinte cheie simple ca să nu le uit. Era ca o navală de idei şi sentimente de bucurie şi nu ştiam cum să fac să le pastrez pe toate. Dar ce mi s-a părut frumos a fost că ideile s-au unit până la ultima pagină.
Ce planuri ai de viitor?
Vreau să fac ilustrații de carte si povești pentru copii pe care le vor citi şi cei mari.
Mulțumim pentru interviu!
Mulțumesc și eu.
Citește șiStrada blândeții de Janina Oae.
